După cum vă spuneam în articolul despre cum am fost diagnosticați cu virusul SARS-CoV-2, eu am fost singura cu simptome clare din familia mea. Am făcut febră vreo 3 zile la rând, de obicei între 37.8-38.2, cu un maximum de 39.0. Am tușit (și încă mai tușesc) sec. Am avut uneori dureri în gât, nasul, gâtul și gura foarte uscate, cu o senzație ciudată că oricâtă apă aș fi băut, tot uscat simțeam în gură. Mi-am pierdut gustul și mirosul după vreo săptămână, ceea ce a fost destul de ciudat pentru că îmi era foame, dar nimic din ce mâncam nu mi se părea bun.
În rest, ai casei au fost mai mult sau mai puțin OK. Andi, ca de obicei, complet asimptomatic (el e cel mai rezistent dintre noi întotdeauna). Ilinca a acuzat ceva dureri în gât vreo 2-3 zile și ocazionale dureri de cap. Și ea și-a pierdut mirosul și gustul cam în același timp cu mine. Amândurora au început să ne revină parțial după vreo 10 zile de absență. Soțul meu a făcut febră 38.0 o singură dată, în rest fiind pe la 37.4.
De departe însă cel mai chinuitor simptom pe care l-am avut noi adulții (și îngrijorător că ne tot întrebam dacă o fi din cauză că ne sunt afectați plămânii) a fost oboseala. O oboseală ciudată, permanentă, ca o stare de slăbiciune în corp care ne-a făcut multe zile aproape legume. În plus, ne-a obosit paranoia de a ni se părea tot timpul că avem simptome, că apar simptome, de a interpreta orice se întâmpla în corpul nostru drept o agravare a bolii.
viatacucopii 