Arhive pe etichete: Clasic e fantastic

Despre actori care nu joacă, ci se joacă…

Standard

DSCN3065Suntem în sala în care se repetă pentru premiera spectacolului de mâine. Eu fac interviuri, bărbatul face pozele. Se așază într-o pauză lângă mine, pe scaun. Mă întorc și-i zic: oamenii ăștia au mâine premiera. El mă privește neîncrezător, apoi se uită lung spre scenă. Sunt 8 tineri care râd, glumesc și se uită în foi. Repetă natural, relaxați, ca și cum nu-i nicio problemă dacă mai uită o replică. Fiindcă, nu-i așa, mai sunt zeci de repetiții până la spectacol. Doar că spectacolul e mâine. Iar ei sunt tot relaxați.

Noi ne încrâncenăm amândoi gândindu-ne la premieră. Suntem doi oameni de televiziune. La noi nu râde nimeni cu 10 secunde înainte de live. Sau mă rog, râdem mai rar, mai des țipăm. Iar aici, în sala de teatru cu scaune goale, la două ore după finalul spectacolului de azi, ne uităm lung la 8 tineri care repetă relaxați pentru piesa de mâine și ne întrebăm de ce nu sunt mai încrâncenați. Iar răspunsul e simplu: ei nu joacă, ei se joacă. Pentru că mâine, sala va fi plină de zeci de copii veseli care vor bate din palme și din picioare ascultând niște șoricei și o pisică povestindu-le despre minunata copilărie a lui Ludwig van Beethoven.

Citește restul acestei intrări

Clasic e fantastic: spectacole-concert educative pentru copii

Standard

Pentru cei care se întreabă cum ajung oamenii să iubească muzica clasică, răspunsul este simplu: de cele mai multe ori, învățând să o iubească încă din copilărie. Sigur că rețeta nu e nici garantată și nici obligatorie, dar sunt sigură că acei copii care au avut ocazia sa asculte muzică clasică de mici, să meargă la concerte, să înțeleagă care-i treaba cu instrumentele și partiturile au șanse mult mai mari să asculte și să aprecieze stilul și când se fac mari.

Fără a fi niște spectatori constanți și cunoscători, mergem de câte ori putem, cu sau fără copii, la teatru, operetă, operă, balet și concerte de muzică clasică. Și ne dorim tare mult ca și Ilinca și Andi să iubească din când în când câte-o Traviată sau câte o Simfonie de-ale lui Beethoven. Iar împrietenirea lor cu aceste tipuri de artă mi se pare minunat gândită într-o serie de spectacole organizate de o asociație numită ”Clasic e fantastic”.

Citește restul acestei intrări