Cum am ales grădinița copiilor

Cu copiii pregătiți de serbarea de iarnă de la grădiniță

Da, am înnebunit. Mă apropii de acest subiect tabu. Un subiect groaznic pentru orice părinte care a trecut sau se pregătește să treacă prin alegerea grădiniței. Un subiect personal. Atât de intim încât nu văd cum cineva ți-ar putea da sfaturi. Fiecare caută altceva, are alte temeri, alte convingeri, alte așteptări, alte necesități. De program, de stil de viață, de ce mai vreți voi.

De ce scriu acest articol atunci? Pentru a da câteva idei celor care nu știu ce-i așteaptă. Pentru a liniști câteva mame care cred că nimeni n-a mai avut aceleași temeri și probleme înainte. Pentru a oferi câteva posibile soluții și o listă de bifat în cazul în care mergeți să vizitați grădinițe.

Și ca să începem cum e firesc, să explic: ambii copii au fost la grădiniță de la vârsta de 2 ani și 2 luni. Primul an al Ilincăi a fost la o grădiniță particulară (cea mai proastă dintre cele care au urmat), restul, toții ani au fost la grădinițe de stat. Am schimbat în total 4 grădinițe cu 2 copii din următoarele motive:

1. După primul an al Ilincăi ne-am mutat în afara Bucureștiului la casă. Deci automat am căutat o grădiniță mai aproape (oricum voiam s-o schimbăm, căci nu ne plăcea deloc grădinița unde eram. Pentru cei interesați, Ursulețul de Pluș, sector 4)
2. După încă un an de grădiniță la instituția de stat din Green City (1 Decembrie), nu ne-au mai primit acolo pentru că au realizat că au destui copii în complexul lor și nu mai vor să primească din sat (tipic românesc, după ce am cumpărat perdele, xerox și altele, dar asta e… ce să-i faci?)
3. Ne-am mutat la o grădiniță tot de stat în satul vecin (Copăceni) unde am stat următorii doi ani minunați.
4. Apoi Ilinca a mers la școală în București, ca atare s-a mutat și Andi tot la o grădiniță de stat în București, mai aproape de școala ei. Minunată și această experiență.

Per total, ca să alegem aceste locuri am văzut în cei 6 ani de căutări undeva aproape de 20 de grădinițe de stat sau particulare. Am avut parte de aproape 10 educatoare (la prima grădiniță, cea particulară, am schimbat 3 într-un singur an), dintre care două au fost memorabile, minunate și le vom rămâne veșnic recunoscători pentru tot ceea ce au făcut pentru puii noștri.

Care au fost criteriile obligatorii în alegerea grădiniței:

• proximitatea spațială – să fie aproape de casă. Unii aleg în funcție de serviciu. Noi ne-am ferit, având în vedere că serviciile se schimbă uneori cam des. Chiar și când serviciul nu ne permitea să ajungem la ora la care se termina programul grădiniței de stat, am găsit soluții (cineva care să ia copiii la el acasă contra cost pentru acele câteva ore în plus până ajungeam noi. Poate fi educatoarea, îngrijitoarea de la grupă, o vecină… credeți-ne, soluții sunt!)
• programul – de-a lungul timpului am avut variații mari în programul nostru. Au fost ani în care am căutat musai grădinițe cu program prelungit, alții în care Andi a mers la grădiniță doar până la ora 12.00. Oricum, programul oferit de grădiniță a fost întotdeauna unul dintre lucrurile pe care le întrebam din start.
• numărul de copii din grupă – am tăiat de pe listă grădinițe care arătau ok din cauza celor 37-38 de copii din grupă. Nu cred că la nivel de 2-6 ani (și nici la școală în clasele O-IV) se poate face treabă cu aproape 40 de copii.
• educatoarea -pentru noi personal, întotdeauna a contat enorm comunicarea cu educatoarea. Am retras pe loc copilul de la o grădiniță unde era înscris în momentul în care ne-am dus în septembrie să cunoaștem educatoarea și aceasta vorbea cu ”decât”, iar telefonul mobil îi suna cu melodia ”Bagă bani”. Știu că e importantă și educația de acasă, dar cred cu tărie că educatoarea de care copilul se atașează trebuie să fie un model, iar acest model nu poate fi agramat sau sictirit. Trebuie să fie zâmbitor, binevoitor și deschis. Așa cum vreau să-mi fie și copilul.

În privința educatoarei, întotdeauna am mers pe ”feeling”, pe impresia pe care ne-a lăsat-o atunci când am mers să o cunoaștem. Niciodată nu ne-am dus copiii la o grădiniță sau școală fără să mergem în prealabil să cunoaștem cadrul didactic!!!! Chiar și atunci când i-am înscris și nu se știa din luna martie cine va prelua grupa/clasa copilului în septembrie, am mers în septembrie, înainte de începutul școlilor să vedem omul care ne va educa puiul în următorii ani. Și, aproape întotdeauna, am mers împreună cu copiii. Ca ei să o poată vedea. Vă recomand să mergeți întotdeauna să vă cunoașteți învățătoarea/educatoarea. Nu contează așa de mult cât de ”bună” este școala, câți copii se bat pe un loc și ce reputație are la nivel de oraș, dacă nu puteți comunica bine cu omul care stă la catedră.

Alte lucruri care pot influența decizia:

• dotările exterioare – mi-au plăcut întotdeauna grădinițele care au curte mare, de preferat cu iarbă nu cu beton. Din acest punct de vedere, ultima a reprezentat idealul. O curte de vreo 1000 – 1500 de metri, copaci, iarbă multă, loc de joacă, băncuțe, umbră.
• prețul – în special dacă e vorba de grădinițele particulare, prețul poate face diferența. Cum la noi a fost vorba mai mult de grădinițe de stat, n-am avut mari probleme în această privință. O observație: întrebați la grădinițele particulare cât plătiți atunci când copilul stă acasă. Mai ales la început, vor fi probabil săptămâni bune în care îl veți ține acasă și e important să știți ce reduceri aveți în aceste situații.
• dotările interioare și sala de clasă – pe ultimul loc în topul elementelor esențiale în alegere a fost felul în care arată clasa. Am preferat întotdeauna grădinițele care au săli separate pentru masă și, ideal, și pentru somn. Culmea, singura care a îndeplinit toate aceste condiții, cu săli separate de joacă, masă și dormit, mari, luminoase și dotate ca la carte, a fost grădinița din satul vecin. 🙂
  

Ce nu m-a interesat (foarte tare) atunci când am ales grădinița:

• sistemul video de supraveghere – e foarte la modă. Și e foarte util. Știu. Îi înțeleg utilitatea. Sunt de acord că e bun. Dar… pe mine nu m-a stresat niciodată nici prezența, nici absența lui. Nu l-am luat în calcul atunci când am ales grădinițele. Dacă era acolo, bine, dacă nu, nu. Nu m-am gândit niciodată că cineva îmi bate copilul la grădiniță (mă refer la cadrele didactice). Nu știu de ce. Poate nu cred că o educatoare pe care o simți în regulă se apucă să bată un copil care nu îi face probleme deloc.
• masa copiilor – copii noștri nu au un regim de viață special. Mănâncă de toate, în cantități normale. Nu exagerează cu dulciurile, dar nici nu au avut vreodată în viață interzis la lucrurile care conțin zahăr. Nu beau sucuri acidulate, dar calcă o dată pe lună pe la McDonalds cu mare bucurie. Nu mănâncă chipsuri sau e-uri pe pâine, dar bagă înghețată chiar și când tușesc. Copii normali adică. Fără restricții sau exagerări în nicio direcție. Ca atare, mai mult decât să întreb cum arată meniul în fiecare săptămână și să cer să merg o dată sau de două ori pe an să văd cu ochii mei mâncarea copiilor, n-am avut nicio pretenție în acest domeniu. N-am cerut să mănânce numai curcan crescut eco și legume fierte în aburi, n-am întrebat dacă puiul e crescut sau nu cu antibiotice, mai ales pentru că nici acasă nu mâncăm doar pui de țară și curcan hrănit cu aer.
•  asistența medicală – deși pare foarte important… nu prea e. Și vă spun asta fiindcă am avut copiii și în grădinițe în care nu exista asistentă în permanență și în locuri în care exista. Triajul zilnic este o poveste de adormit copiii (poate puteți să mă contraziceți, m-aș bucura), iar părinții fără soluții (sau fără bunăvoință) tot își vor aduce la grădiniță copiii bolnavi și îi vor îmbolnăvi și pe ai voștri. Chiar dacă vi se va spune că există o asistentă care îi verifică în fiecare zi și nu-i primește pe cei care tușesc sau cărora le curge nasul, veți vedea că nu este așa. Sunt foarte rare cazurile când nu ți-l primesc la grădiniță fiindcă e bolnav. Cel mult îți sugerează să-l ții acasă zilele care vin sau te cheamă să-l iei dacă este o problemă majoră (febră, vomitat etc.)
  

Cam acestea au fost criteriile noastre. Personale și, desigur, discutabile. De altfel, vă aștept cu mare drag să-mi spuneți cum arată listele voastre. Și promit să revin și cu un articol despre cum am ales școala copiilor.