Nu iti lasa hainele acolo! Nu manca pufuleti inainte de masa! Nu il mai bate pe fratele tau! Nu mai lovi, tipa, striga, sari! Ati remarcat vreodata de cate ori folosim „nu”-ul intr-o zi? Si nu doar in comunicarea cu copiii nostri. Ci si in cea dintre noi, adultii. M-am trezit astazi spunand cinci propozitii clasice la intrarea in casa, din care doar doua erau afirmative. M-am speriat si m-am hotarat sa fac un experiment cu Ilinca si Andi: ziua in care nu spunem „nu”! 🙂
Nu sunt genul de mama aplecata spre psihologie, citesc doar „in cantitati” normale literatura dedicata fenomenului si nu sunt vreo autoritate in domeniul „parenting”. Presupun ca exista o explicatie psihologica despre fenomenul negativismului si impactul pe care il are asupra copiilor dar nu acea explicatie ma intereseaza. Ma intereseaza mai mult daca si in ce fel iti schimba discursul si relatia cu cei mici, renuntarea la cuvantul „nu”! Si ca sa aflu, am incercat-o pentru o zi.
Desfasurarea experimentului
Din momentul in care am stabilit regulile, ne-am apucat de treaba. N-au trecut 5 minute si ne-am trezit ca si eu, si copiii foloseam inconstient „nu”. Sigur ca la inceput, totul a fost luat ca o gluma. Ne distram cautand metode alternative de a spune diverse chestii.
- „nu mai sari pe canapea” – „as aprecia daca ai sta frumos la masa ca sa putem manca linistiti”
- „nu mai vreau ciorba” – „am mancat suficient”
- „nu te mai scarpina la buba aia” – „incearca sa eviti zona cu buba”
Cel mai greu, am descoperit noi, este sa renunti la „nu” atunci cand vorbesti de lucruri concrete. La intrebarea „pot sa dorm fara pantaloni” pusa intr-un moment cand in casa e mai frig ca intr-o pestera, de un copil care nu doarme invelit niciodata, e greu sa raspunzi fara sa spui „nu”. Iar al meu „as prefera sa dormi cu pantalonii pe tine ca sa nu racesti” a fost interpretat, evident, de Ilinca drept: „pot dormi fara pantaloni”.
Concluzia noastra
Nici nu stiti cat de greu e sa stergi cuvantul „nu” din vocabular. Nici nu e util sa-l stergi cu totul, dar eu am vrut doar sa fac o incercare si sa le schimb copiilor ideea de a ne bate in negatii. Oricum, ne-a placut sentimentul de a spune numai lucruri pozitive, asa ca vom continua experimentul si maine. Incercati-l si voi, macar la nivel de constientizare in mintea voastra. Ca sa vedeti de cate ori spuneti „nu” fara sa va dati seama intr-o singura zi.
PS Fiindca asa mi-e stilul, n-o las doar la nivel de experiment. Ma apuc sa investighez problema. Stiu eu doua doamne, psihologi in devenire, una mama, alta mama in devenire, pe care o sa le iau la intrebari teoretice. Sa aflam mai multe raspunsuri. Asa ca, stati pe aproape. E cu va urma.
viatacucopii 